sunt prea obosit ca să mai fiu credincios
să mă duc la biserică
și să scot animalul afară / la o plimbare

prefer să-l țin în mine / tăcut
și tăcuți să privim monitorul / icoanele
împreună să molfăim sticksuri cu gust de morfină
să nu simțim ziua
să nu dormim noaptea
iar la capătul scărilor să așteptăm semnale

dimineața / îmi place să tragem de-o viață
el de-o parte / eu de alta
să lenevim într-o constelație interioară
și lumea să nu mai pară o ieșire
moartea să nu mai fie o intrare
iar el să-nvețe
să nu-și mai facă nevoile / afară
în cimitire peste cruci
lângă biserică / legat de-un credincios obosit