Mă doare pragul dintre uitare și nemurire.

Mă doare într-atât
încât îmi urc pașii în gând
și-mi închid atingerile în suflet
ca nu cumva să li se facă teamă
și să se oprească la mijloc.

Le strâng pe toate
cu brațe de speranță
și mi le-nnod de inimă
ca atunci când voi trece în fugă pragul
să nu mă părăsească
și să imi lase
doar veșnicia goală.