poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-08-07 | |
Singuri ne împrăștiem prin timp,
căutând alene clipa perfectă. Ne însoțim ades, în drumul nostru, cu amărăciunea ce ne umbrește viața, de oriunde până nicăieri. În calde raze de speranță, frumos ne-nvăluie un soare stins demult, pesemne, în locuri neștiute. Încet, tot mai încet, ne îndreptăm spre ceasul de-nceput al noii lumi ce va să vină; dar știm că început-a fost dintotdeauna. Destul în lacrimi ne-am vărsat amarul: în lumea-n care ne întoarcem din țărână nu-i loc pentru durere ori tristețe. Iar tihna ce aice n-am aflat-o, ne-o fi acolo hărăzită tuturora, și buni, și răi, și-n nepăsare-asemeni. Ce arșiță ne-a pârjolit destinul? Ce ger ne-a înghețat curajul? Ce gând ne-a cufundat în neguri? Ce vorbă ne-a ascuns lumina? Avem în noi un sâmbure de vină, sădit, cândva, de larma ce-a voit nicicând pe lume pacea să n-o știm. Din hău și din dorință ne-am născut, ca-n astă viață de-amăgiri și suferințe să ne petrecem cu privirea pân’ la urmă. Neostoit ne-a fost aleanul din inimi sfâșiate de urgia trăirilor ce nu le-am fost înfrânt. Acum, când vorba poticnită-i de-năbușitul plâns ce mă îneacă, mă sting în nepăsarea cruntă ce-am voit să-nvăluie pe dată sufletu-mi pierdut, răpus și sfărâmat... de-ndrăgostit...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate