la început nu mi se pare nimic nepotrivit, transpir
până când se formează sub mine o baltă. privesc în jur obiectele
și umbrele aplecate, apoi balta. neagră. verzuie
stau deasupra întinderii de transpirație, nu aud sunete
doar un hârșâit de mătură pe podea și întrebările pe care mi le pun
marta își spală tălpile, le freacă bine. îi spun să fie atentă
să fie foarte atentă să nu cad și s-o strivesc

un nod în gât înainte de povestea de seară cu iu lang din munții
țî și fructele de șân-șân. nu înțeleg nimic din frumusețea ei
sunt dragonul negru, balta de sub mine care se-ntinde și cuprinde
povestea așezată pe trupul mic. lacurile și pădurile
din țările imaginare sunt aici, piticii care caută aur pentru zestrea ei
și scorburile lor primitoare. marta privește întunericul
strivită de un zâmbet despre care nu știe