Am fost să văd marea
ce a lăsat meduzele
pe uscat
tu, nu erai încă,
veneai
pentru o altă privire
și nu s-a întâmplat
nici o răscruce
de aripi
de aminitiri
vântul
ca un dor nemplinit
bătea vinovat.

Doi pictori
fără culoare
m-au rugat
așa albă
să intru
printre picturile lor
și-am intrat
fiindcă de ochii tăi
albastrul mă îneca
de păcat

Prea mult roșu
pentru clipa aceea
de linște
fără patima verii
de atunci
și-am zâmbit
pensulelor de acasă
ce m-așteptau
să pictăm
împreună
lumina...

Tu, nu erai încă
veneai
pentru o altă privire
pe țărmul
de acum înstelat
de apusa iubire...