Aseară mi-ai așezat stele la picioare...
N-am auzit decât geamuri izbite de vânt,
M-am trezit din vise reci, cu gusturi amare...
Te-ai uitat în mine, m-ai văzut plângând.


Cred, uneori, despre cuvinte, că nu vorbesc...
Azi plouă, îmi pare că te-aud, îmi pare...
Ajung oare cuvintele. Ajunge oare „Te iubesc”?
Mi-a mai rămas doar vântul cu șoapte reci și goale.