deschid cartea
citesc
multe foi sunt albe sau lipsesc
memoria este nisipul din ochiul pietrei

el le-a zis
BÃ
dacă se face colectivă eu plec pe șantier
că decât să muncesc pământul altuia
mai bine slugă la stat

și tata a plecat
T R E I Z E C I D E A N I

venea la șase
luni
sau la un an o dată
îl așteptam doriți zile întregi la poartă când se apropia sorocul
că ne zicea câte unul care trecea pe uțită
(așa într-o doară)
bă
nu mai stați ca proștii
degeaba
că tactu' a murit demult

C U M S Ã M O A R Ã T A T A

dintr-un peisaj mereu inventat de dincolo de margine de sat
tata venea târziu încărcat cu de toate
pâine salam haine jucării și bomboane
stătea câteva zile și iar pleca

dimineața
în zori
la poarta noastră
o mașină lungă neagră cu prelată deasupra
claxona îndelung

TATA
dădea să ne pupe pe fiecare ȘASE
hai bă nea grigore (striga plictisit șoferu'
camionului)
hai bre că ne-apucă noaptea
ce dracu'!..