încă o zi s-a prăbușit, mâinile mi se albesc de praf
ca atunci când în joacă zugrăvesc un sărut

firimituresc secundele ca pe un miez de pâine
într-un spectacol on-line la care toți suntem prezenți

inspir, expir

ochii îi pun în arc și îi trag la țintă,
dar cărămizile se desprind la fel

când bate gongul mai moare un privitor
strangulat de limbile ceasului

sub dărâmături un obiect contondent,
aș putea despica respirația în două bătăi,

inspir, expir