pe strada mea nu sunt trotuare
dimineața mă desprind de pe oase și plec
voi merge de-a dreptul

prin casele oamenilor
ferestrele sunt larg deschise
orice hoț poate ajunge la cer

pe strada mea aerul e greu
îmi pun masca cu filtre de oxigen
poemele sunt prea rarefiate și plec

un bilet spre fericire, pls
cer de la fiecare mână
nimeni nu aude, nimeni nu vede,

toți au umbrele tencuite pe ziduri
și ochii lor mă văd ca pe o iarnă dornică
să-i decoloreze de vise

tu stai albit cu rația ta de fericire
pe o tarabă ruginită
să o vinzi pentru un loc

mai aproape de mine
pe banca unde ca doi liceeni
vom chiuli să ne facem

tema despre moarte.