îmbrăcat în solzi
vă salut pe toți împingând spre voi vântul
se ridică multe gunoaie
să rămânem relaxați
furia nu ajută la nimic, ba chiar sperie șobolanii
în fața lacrimilor aceștia dispar
colțurile oferă pânze stafidite
insectele au înghețat așteptând vibrațiile
apa vine cu puterea bumerangului
nu uitați canalele deschise
sufletele vă vor invada tulburând noaptea
urlăm în trompete
prin lupa noastră soarele se strânge
cauți în zadar vinovați
nu ne-a bătut nimeni în cuie
chiar și sângele poate fi învins
dacă ști să zâmbești marea ți se oferă fără prejudecăți
e iute, cartofii aruncați în pământ vor naște familii insomniace
nu se întâmplă nimic
și poate așa e mai bine
învață să ai răbdare
sau scutură pomul dacă vrei să mănânci cireșe cu viermi
înălțimea este iluzia zeilor

te vei sinucide degeaba
nu poți înțelege tăcerea până când nu îți afunzi mâinile într-o găleată
acolo luna te va săruta prelung
așa cum peștii mici se toacă în fumul negru

mantia mea se amestecă
răsuflări sacadate
lumea se prăbușește, paradisul nu are destule locuri
captivi într-un cinematograf prea mic oamenii se sacrifică foarte ușor
vă aruncați în fața gloanțelor delirând

văd șoarecele alb
evadează prin mulțimea stropită de sânge

nu pot decât să zâmbesc și să spun cu greu:
du-te, fiul meu!