Pe mâna ta se scurg,
pe rând,
corăbii de cenușă.
Mă simt mai gol decât oricând:
și cerul alb e gol.
M-am săturat de frig,
pe rând,
de mare, de cenușă:
ca să mă frâng în palma ta,
de pe catarg căzând.
Cu mâini plecate, lunecând
in marea de cenușă,
mă simt egal și gol.