poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-03-17 | | Anotimp atat de pustiu; Lumina fara de caldura; Cadere, fara de sperantsa de a se reveni la viatsa. Frunzele galbenite shi uscate de batranetse, se ashtern ca un covor, samovolnic, peste pamantul inghetsat de durere shi trsitetse. Ramane pustiu ... Frunzele cazute doar mai mare durere ii provoaca. Se desparte de tot cu ce s-a obishnuit timp de un an. Atat de dureros e sa te despartsi de cineva, pe care l-ai indragit mult… Atat e de dureros sa te despartsi de cineva, cu care te-ai deprins shi cu care simtsi ca ai nevoia sa fii alaturi. Acum e singur. Doar pamantul e viu shi oamenii, care pashesc, mereu grabindu-se undeva; carora nu le mai pasa de nimic shi de nimeni. Mereu se grabesc! Se grabesc shi ei spre infinitul, ce li-l acorda moartea. Mereu se grabesc! Fara sa vrea sa intseleaga, ca moartea... ii pandeshte pe la coltsuri Atat e de trist ... A venit Toamna! A venit shi in sufletul meu. Atat ma simt de pustie. Deja nici mie nu-mi mai pasa de nimic. nici sensul vietsii nu-l mai pot descoperi. sa traieshti... pentru a muri! Sa traieshti... pentru a pierde totul, la ce ai tsinut cel mai mult. Atat ma simt de pustie... Anotimp atat de pustiu...; Lumina, fara de caldura; Cadere, fara de sperantsa de a se mai reveni la viatsa! ce rost mai are? E toamna!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate