Eu subsemnatul un poet nebun
mă adresez prin magice cuvinte
în numele poporului român
spre dumneavoastră dom'le președinte

E țara noastră veche la răscruce
alunecând mereu spre miazănoapte
iar viața noastră urcă-ncet pe cruce
și zilele ne sunt întunecate

Tu, s-ar putea să suferi pentru noi
dar stând mereu la masă cu minciuna
tu nu mai vezi că suntem triști și goi
și ne-am pierdut speranțele întruna

Borfași de rang înalt ne fură-n viață
prin fonduri și prin scheme-ntortocheate
la umbra mecanismelor de piață
și-n spatele politicii deșarte

Noi suntem răbdători o știi prea bine
dar ne-am pierdut al vieții ideal
iar dacă nu găsim răspuns la tine
cu toții ne vom strânge în final

Vom curăța de pleavă România
prin luptă sub drapelul nostru sfânt
vom întrona ca rege armonia
dreptatea socială-ntr-un cuvânt

În încheiere domn'le președinte
eu ca poet nebun ales de soarte
te-aș sfătui să ai mereu în minte
ce s-a-ntâmplat în nouă sute șapte


Mihai Buricea