nu înțelegeam ce spuneai
între noi era ceva
ne despărțea un obstacol invizibil
te vedeam cum miști buzele
parcă erai cîinele din pantera roz
care lătra în spatele geamului
într-o liniște perfectă

eu îți răspundeam în aceeași
manieră
sînt doar un punct negru
dar tu ești mai deșt
eaptă
înțelegeai tot și-mi făceai semn
din deșt
să găsesc o rimă frumoasă
măcar una

se înfiripa totuși un dialog
despre greutățile vieții
și prețul cartofilor
(pe care să fiu sincer
nu dau doi bani)
dar măcar aveam adevăruri
impermeabile
în care ne ascundeam
cu totul
în zilele ploioase

și acum abia începea povestea
vezi
îmi spuneai
(între noi nu era decît epiderma)
cartierul e-n beznă
și eu sunt nefericită


măi băiete