Un singur bine


Un singur bine mintea mea de-ar face,
Cand murmura, cand talcuie, cand cheama,
Sa spuna rugaciunea inimii, cand tace,
Ca o litanie nebagata-n seama –

Sa bata vant si ger prin craniul mintii,
Sa rupa lupi din carnea ei uscata,
Ea sa se roage, cum se roaga sfintii,
Pastorului mancat de lumea toata –

Si trupul Lui sa-mi umple mintea, gandul,
Si sangele-I in sangele-mi sa intre,
Sa ne rugam la Dumnezeu, cu randul,
Sa ne mangaie lacrima din minte –

Caci ochii nostri-s orbi, de-atata vreme,
Si doar in gand mai plangem, uneori,
Cand scrijelim pe crucea Lui, poeme,
Care invie-n noi, de sarbatori –

9 martie 2006