bat clopotele trist în depărtare
în noaptea lungă ce-și pierdu cuprinsul;
trupul mi-e pironit pe-o cruce grea de sare
ce n-o mai pot urni decât cu plânsul.

dar ochii-s seci și inima mi-e stearpă,
frânturi de viață între "da" și "nu",
din tot ce-am fost nu sunt decât o cârpă
ce-atârnă trist pe crucea ce ești tu.

port urme-adânci din luptele pierdute,
în suflet și pe trup și în dorinți,
îmi strig mânia în blestemuri mute
norocului vândut pe trei arginți.

privești ingrat la viața ce se duce,
la tot ce era viu și azi e stins,
absentă de simțiri mă-ntorc pe cruce
eu-suflet gol- învinsă de-un învins...