n-ascult trecâd dincolo cum se îngână ca între două fierăstraie în vibrație
fiecare pasăre a osului ce întâmpină tranzitul
era mai ușor la ieșirea din limb în fiecare buzunar al lui dante
atârnând fără remușcări între copiile lui delacroix și scrisul aplecat al lui vergiliu
n-au fost contemporani da mi-a spus și cerberul
dar numai forma în care apare textul ca educație sibilină
te face să crezi că puteau dejuna împreună în grădina beatricei
chiar sub privirile ei nepăsătoare iar această scenă i-ar încânta
doar pe vreo trei profesori de latină trecuți prin cuvinte de piatră

n-ascult nici după trecere fiecare tertip prin care mi se aduc
sub sticla ochiului fapte divagante poemul acesta cu abur
răbdător șiroindu-i din nări pe tava întinsă pe piele
se servește de sub bărbie un păscut atent pe lângă iarba înaltă
vocea se aude rar crestând cuvintele acolo unde nu mai ai
prea multă rabdare prea multă stăruință vezi îmi spui
latinii aștia plictisesc până și morții ce dracu’ au văzut idioții
de moderniști il miglior fabbro cu hugh selwyn mauberly eliot și pound
iar nu ești de acord vai părerea lui joyce cu și fără semne de punctuație

și nu voi asculta regii textelor cum trec prin vers fonfăind
la fiecare pas la fiecare picior poate-mi pomeniți de viața textului
cum se zbate încet în găoacea lui și cum se împiedică de epiglotă
când vrei să înghiți e o dimineață încântătoare spune beatrice și
morocănosul de dante e prins între bolgii n-are chef de conversții
placide și muierești cum de ce spui asta că era misogin aaaaaaaa
de aia plângea nevasta lui coșbuc peste corecturi precum penelopa
oricum nu prea stă pe roze coșbuc dacă te gândești
că americanii alta au priceput din latinii ăștia prin prelungirea dante
de parcă ai spune prelungirea ghencea sau dacia nu fi elitist