Ca de pe-un câine mort vântul cojește
Bucăți de case vechi, fațade mucede.
Și oameni galbeni se preling mutește.
Sânge a curs odată, inimi repede,
În burgu-acesta, au bătut strălucitoare.
Pe Strada Oglinzilor înflorite ramuri
Se leagănă precum copiii ce-n spitale
Zac aruncați de mame-n frig de paturi.
Un mort așteaptă, cu picioarele-nainte,
Plecarea. În haine de-aur, cu glas curat
Și-n ochi cu soare cântă tânărul părinte
Imnul speranței, „Hristos a înviat”.
Au stat cu toți s-asculte, chiar vântul care
Pe bulevarde prohodea cu-a sa suflare.