simteam de la ferestra
cum toate zapezile aveau urmele noastre
straturi peste straturi cohorte de pasi
armate intregi talpi numarate
de indexul contabil in care suflam dupa trageri
tu imi suradeai cu umerii
ii imparteai in centurii
acestia sunt pentru tine acestia imi raman mie
grupuri grupuri pe campia linsa de zei
limbile lor aspre desenau alti pasi altii
balmajeau niste vraji sau ghicitori
ma certau gales pune-ti coiful
inchide gura nu mai vana fulgii
zapada acesta se va topi in mari inspumate
va rupe diguri va astupa suflarea
noi ne aruncam in valuri bateam ca ingerii
din aripile noastre confuze
ne scufundam in straturi
straturi
de pasi
zapada asta, matei, este cumva, nu stiu cum…

simțeam de la fereastră natura ei invizibilă și permanentă

pentru Noi era de o frumusețe fără seamăn






tie, Matei, pentru tot ce am invatat de la tine