ÃŽn noaptea asta
atâta-i de simplu,
poate-s cireși înfloriți,
poate e vântul
tremurând în zăpadă.


Cu palmele
acestea-ți străine
te legăn,
te-aud cum respiri,
ai putea,
odihnește-te-n mine!


Mireasă în ger,
iubire,
asta e ultima noapte de iarnă,
de mâine urnește-o spre cer!


Aș putea să călăresc,
în noaptea asta, spre Prut,
sub copitele cailor
poduri de flori,
ghiocei de cuvânt.


Mi-au intrat în ochi
licurici de zăpadă,
lumea-i a mea,
fericit,
nu e nimeni să vadă.