Moaca
- dedicata sotiei mele

As vrea sa-ti strivesc “moaca” in saruturi dulci
atit de tare incit sa te doara strigarea-ti de caracter.

Sa iti string expresia in bratele-mi de Rodhosian
pina cind lacrimile-mi de placere-ti vor sterge inchipuitele pacate.

Am sa-ti sugrum privirile cu cablul de telefon
pin’ele o sa-ti cada doar pe gindurile-mi zapacite de tine.

Am sa musc din modemul conexiilor tale astrale
prin care conectezi web-ul sperantelor ce-mi da rasuflul vital.

Violenta-mi sculpturala sa asterne o ghilotina de-a lungul coapsei
ce se tolaneste firbinte pe simturile-mi de lup flamind.

As vrea sa-ti intru in inima ca viermele in fructul
din care muscatura-ti nesatioasa indulceste buzele-ti senzuale.

As vrea sa fiu macar culoarea din budinca nemteasca ce-o pregatesti
sa iti ating cerul senzatiilor culinare stringind in mina stele-ti nebune.

Ah ce crud ma simt pe mine insumi! Caci cruzitatile-mi trezesc
placeri vegetariene muscind din marul pacatului originar.

Si de-ai lua otetul si apa (pe care-o pui la ciupercile sote) sa-mi ungi fiinta,
m-as tolani in farfuria oglindind placerile-ti gurmande.

Voi alerga zglobiu pe esafodul gindurilor tale
sperind sa cad in latul dorintelor tale fierbinti.

Te voi forta sa imi strivesti tipetele sub calciile de amazoana
rasarita din apele dorintelor mele cele mai adinci.

In nerecunoasterea ta de ne-existenta amoroasa
am sa infing cuiele de foc ale saruturilor mele patimase.

Strivita sub atitea presiuni erotice nu-ti va ramine decit
sa te mutiplici in necredintza neadevarului Adevarat.

S-a terminat!