Prin padurea ta de buze
Eu ma pierd in dor si foc
Botezat de-a ta iubire
Si iubindu-te la loc.

Azi chiar de imi esti departe
Tot aproape ne simtim
Impartim aceiasi cupa
Care pare cu venin.

Nu,..veninu-i dulce, nu te teme asa tare
Caci de dor murit-au altii, insa doru-i o salvare
O salvare zgomotoasa care duce inconstienta
La spitalul de nebuni si-o transforma-n inocenta.

Tot ce-i cald si bun in mine, azi copilul il aduna
Caci de esti cazuta, trista, iti intinde el o mana
Chiar de-adesea ai sa-mi spui:”Esti copil, nu stii ce vrei!”
Am sa iti arat eu pieptul ce suspina in scantei.

Am ochi mici, si vad cam mare, tot ce-n juru-mi se roteste
Dar tot mare vad in tine un copil ce iar iubeste.
Deh, o viata adunata-i griji-sperante, doruri-ganduri, amintiri si buze reci
Ce acuma pentru tine duse sunt,...vor fi pe veci.

Azi prea calda te imbata o iubire mai “ciudata”
Si-ti aduce prea curata o sclipire nesperata.
Ameteala ti-o aduce, sufletul ti-l face cruce
Si te spala priceputa, doar cu apa ne-nceputa.

Usi ichise azi deschid, ce purtau atatea chei
Astazi cheia-i adorarea care-o port si in condei
Ma intreb de-i fierbinteala ori e sentiment profund
Poate altadat-adesea se-ntampla sa le confund

Ma gandesc la ochii aceia, care au ascuns oceanul
Bucuria si extazul contopindu-se ca valul
De mai vad iar cateodata, ca in ei si cerul ploua
Eu ma-ntreb de cad sperante ori apare-o lume noua?!?

Si de calda imbratisare eu chiar ma feresc..deloc
Caci faptura-ti minunata ma dezgheata ca un foc.
Si sub zambtetu-ti plin de candoare, iata masca mea cum crapa
Se usuca si se stinge o timiditate schioapa
Si cu fiecare-ti gest prea darnic, se mai sterge cate-o pata.
De pe uniforma veche, prafuita si blazata.