poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-02-27 | |
Născut pentru a fi singur, într-o grădină plutitoare pe zarea verde
Mama gemea și năștea pe un pat de lut, cu multă spumă și sânge O ușă în pământ, un glob de apă, ace de gheață, somnul pruncului În pântecul moale. Adus pe lume dintre îngeri, pentru a fi de ajutor, Îmbrăcat în haine vechi pentru a nu fi recunoscut când merg Pe la casele muritorilor. Bat din poartă în poartă și aduc daruri, Umblu din om în om cu o cheie mică și îmi deschid sufletul, Le vorbesc despre mine și vreau să îi ajut, și îi rog să-mi fie prieteni, Dar ei îmi întorc spatele, își văd de ale lor și nu au nevoie de mine Sau probabil nu mă înțeleg. Atunci stau deoparte și tac, Atunci stau în capul oaselor și privesc veșmintele despicate ale fetei O piele netedă ca argintul. Un miez roșu ca ochiul unui ciclop În întunericul tainic al cărnii. Aș vrea să dorm acolo Totul e cald și lipicios, și blând; muzica mi se agață de mâini Și o spăl cu clăbuc mult, cu ulei mirositor de aloe. Un șold unduitor Acoperă soarele. Pe dalele de piatră stăm în genunchi Un clopot înțepenit; clopotarul trage de funie și râde Baloane de săpun purtate de vânt; mănânc cu înghițituri mici, Beau cu înghițituri mici, stau în umbra trupului meu și nu mai aștept nimic, Nu mai sper nimic; știu că sunt născut pentru a fi singur.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate