Tabloul acesta mă reprezintă
am jurat să zâmbesc într-un fel
ca să pot strivi răceala timpului
scurt în care am fost model
mâinile atât de mult mi le
frământam încât n-au fost
nici măcar conturate
trupul îmi fumegă în spate
se mai vede toamna
strâmbându-se la fereastră
pe ochi prietenul meu și-a șters
pensula de patru ori o șansă
am numărat bine pentru că
tocmai mă supărasem pe culoare
oricâte ședințe am ținut
n-am reușit să cădem de acord
asupra libertății lor singulare
și totuși pălăria tatii se vede bine
țipă la mine adunându-mă
în mijlocul acestui imperiu al nimănui…