Cădeau din ceruri taine în buchete,
Ca într-un dans de lină rostuire,
Plutind ca voaluri albe și cochete,
Spre locul destinat de împlinire.

Mișcări de fulgi în ritmuri de romanță,
Compun zăpezi ce-n ele se așează,
Omagiind pământul cu speranță
Și-al zilelor decor imaculează.

Părea că se întoarce înspre sine,
Natura ce fusese la plimbare
Și aducea din ceruri noi lumine,
Să țeasă pentru viață noi covoare.

Se-ndestulează câmpul cu albeață,
Ca pânza unui pictor inocent,
Făcând să pară noua dimineață,
Pe-al lumii șevalet, doar un accent.