Eu și Cornelia sora mea
cu părul castaniu și creț
suntem prietene la catarama
eu blondă și cu părul drept, moale
ea cu doi ani mai mare și carlionțată ca o papușă de ceramică scumpă.

Fiecare cu cadoul ei
ciorapi plușați de iarnă de la tanti Dora
ai mei roz moi cu miros de magazin
ai ei mov moi cu miros de nou
lângă soba din antreu ne încălzim ciorapii
cu atenție să nu se ardă sau să se lipească de sobă pentru totdeauna.

Mâncăm mere coapte și râdem cu poftă
nu mai știu ce povesteam
poate despre ce-o sa facem când o sa fim domnișoare.

Tanti Dora pleacă acasă la ea
cu sacoșa goală și cu sufletul plin de mulțumire.
Mama ne mai dă câte un măr copt la fiecare
avem grijă să nu ne lipim ciorapii de sobă.

Cornelia e fascinată de roz și eu de asemenea
îi împrumut ciorapii mei plușati și roz
e fericită și neatentă cu ce nu este al ei.
Fiecare cu ciorapii celeilalte
ne mancăm cu poftă merele coapte de mama în sobă.

Fericirea e scurtă și trecătoare cântă bunica în bucătărie
când e cu cratița în mană face adevarate minuni
e fericită că e bătrână și are nepoate cu ciorapi noi și moi
Cornelia e neatentă cu ciorapii mei
ochii mi-s plini de lacrimi
ciorapii mei, roz și cu miros de magazin
sfârâie pe soba
lipiți de ea pentru totdeauna.