colecția mea de muze



nici eu nu joc zaruri cu ele.

nu ma pricep sa trișez nici sa le amestec.

nu-mi vinde nimeni un pont

și nici nu-mi dă binețe

să-mi meargă oarecum altfel,

să nu mă irosesc în gafe depline

pentru că uneori le calculez :

șase, șase



Fiecare poezie în oglinda Muzei

prefăcută în Alba ca Zapada fără pitici



să mă renasc pipăindu-mi pulsul

care-și accelerează bătăile,

tot mai des tot mai des

am crezut în forța prieteniei

îmbătrânindu-mă înainte de vreme

biopsia lacrimilor n-a ieșit bine

nici gustul lor.



Știu că n-am reușit să țin o legătură de suflet

Nici nu-mi pasă, așa am fost construită

Să-mi cuceresc muzele să le subjug

Mai apoi să le atribui puteri magice,

naivitate pe care o voi plăti scump

cu un poem de fiecare dată...

cec în alb pentru (ne)numita mea dragoste

lacrimi nedresate de conștientul perfid.



"Dumnezu nu joacă zaruri cu universul",

doar se preface.

cât e de stupid acest joc de barbut,

alege până și moartea aparenă dintre noi

imprimându-mi-o pe față.

drogul mioritic,

curmarea bruscă,

adio cometă de februarie,

libertatea mea e prea scumpă!



Bianca Marcovici


Haifa
22,februarie, 2006
apărut 3.03.06
galeria agora