Ploaia cadea peste mine
precum sunetul zboara din mandoline
era calda, frumoasa, sprintara
era ploaie de vara.


Mi-a patruns ca un pieptene-n plete
m-a sarutat lung dupa ureche
mi-a mangaiat ochii, genele, obrajii
mi-a cuprins in palme umerii si grumajii.


S-a revarsat mai apoi calatoare
peste pielea mea nevazuta de soare
si-am simtit-o aproape de mine
mergea precum trenul pe sine.


S-a oprit s-a rosit in obraji
cand a dat peste dealuri cu fragi
ca un cantec revarsat din cavaluri
se juca pe coline, cobora dealuri.


S-a oprit apoi insetata
cautand un locsor sa bea apa
am simtit-o n-avea gand de plecare
cauta loc de-nnoptare.

Si-a ramas.Sa va spun n-are rost
sa descriu in cuvinte ce-a fost.
la plecare nu-ti vine sa crezi
avea lacrimi in ochii ei verzi.