Ea nu mai e aceeasi.Demult s-a scuturat
De pe obraji si buze rosul mac;
Si-a aplecat de-o vreme si spinarea
Si-n ochii ei albastri a mai palit cicoarea.

Dar inima e-aceeasi.Si-acum se infioara
Si da mereu in muguri precum o primavara
Si prin stomac si-n vreme de amurguri
Ii prind sa zboare-acelasi roi de fluturi.

Din timpul ce-a trecut lumina i-a ramas
Si e mereu izvor de fericire
In curtea casei mereu facand popas
Sa-i mai sorbim o gura de iubire.