Copleșită de vechi amintiri,
cu vorbe tainice eu te rugam,
să îmi redai prin
strălucirea-ți argintie,
clipele minunate trăite cândva.

După draperiile de fum și ceață,
ale deșertului zilelor
în care doar am existat,
frânturi de aduceri aminte,
lumina-ți divină
în gând imi strecura.

Într-o cetate ascunsă
pe înălțimi de neatins,
mă înconjuram de tot ce
magia razelor tale îmi dăruia.

Întreaga viață mi s-a condensat
în culorile unei veri sublime,
trăite pe o plajă cândva, în care
fiecare grăunte de nisip era un vis
și fiecare val o mângâiere.

Tot ce era stereotip și vid
s-a spulberat,când
gândul s-a îndreptat,
spre clipele acelei veri
contopite cu amurgul însângerat,
cu plaja fierbinte,cu marea.