Glodul se usucă pe fața ei curată
Noi strigăm în cercuri, cîntăm despre iubire,
Soarele se scurge într-un pahar cu lapte,
Iar limba arsă-n gură pute-a nemurire.

Poeții și tîlharii se nasc pe-aceeași notă,
Măgarii în fotolii pasc din farfurie,
În buzunarul spart al artei – nici o iotă
Și toți își șterg sudorile de poalele mîndriei.

Hai să scrim cu toți pe stîlpi și pe pereți,
Să scoatem azi din inimi cuvintele ascunse.
Să răscolim morminte și să strigăm „Pizdeț
Cu voi sărmani boeri, ce sugeți țîțe mulse!”

Hai să izbim de ziduri pe cei ce scuipă-n patimi,
Atunci cînd țara moare și crucile iau foc.
Să-i răstignim de umbre, printre dureri și lacrimi
Să le cîntăm romanțe, etno jazz și rock.