privirea mea nu a pătruns niciodată nimic
însă atunci cînd privesc în ochii oamenilor îmi vine
să-i omor să le sucesc gîturile ori
să-i strangulez în fața porții mele și să le urlu în ureche
cu zece milioane de guri un singur cuvînt să audă
o singură dată ori să scriu o poezie ieftină dintr-o silabă
și să le-o citesc cu voce tare în pavilioanele lor astupate cu
mucuri de țigări să le spun că dincolo de hotarele rațiunii lor
nu există decît poezie și să le răcnesc din străfundul
mațelor mele că viața e doar imaginea morții din oglindă
să le spun toate acestea o singură dată printr-o șoaptă
dar să audă de zece milioane de ori...