poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1080 .



VIII
poezie [ ]
Sfârșitul deschis

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [andrei dobrowensky ]

2006-02-01  |     | 



36. părul despletit al ploilor într-o
misterioasă gândire, sufletul strâns
și mort îl mângâie văntul. șarpele
peste obrazul meu își scrie drumurile
și spre celălalt tărâm începem
să ne rostogolim mai mult fluidici
și mai mult sărutând firele de iarbă,
exodul nostru începea. știu acele cuvinte ale
împietririi cănd părăseam orașul,
când ne loveam de stâlpi plângând
și călcam prin noroaiele acelor sentimente
de vinovăție, prin trupul de
umbră al sfinților munți, mâinile
mele uitându-mă și adormind.




37. până dădeam drumul din
lanțuri ideilor și până ne vedeam
inimile cântând un cântec al morții
ce seară minunată a fost la plecarea
noastră de acasă. și cum n-am
putut după atâtea
răni să mă las pradă întâmplarii.
Tu vii la mine cu sâmburi de vis
și cu apă de stins focul.




38. din mine, după trecerea pădurilor
rămâneau, rămâneau, rămâneau
peșterile tristelor amintiri.




39. o mână veștedă, putredă
înlănțuie și ceața rece care se năpustește
cu setea de nemărginire, într-o
celulă de soare șlefuim pietrele cremene
și într-o adevărată lumină
razele cad, rămân scânteierile
quasarice. apunem zăvorâți
în noi înșine cuprinși de groaza
tăcerilor. Pătați de întrebări
când prin tălpile acestor treceri se-aude
foșnind galaxia privirii tale. mă
îmbrățișez cu umbra pădurilor,
beau la masă cu Ploaia și mă despart de trupul
memoriei încercând să-mi tatuez
o altă viață pe pielea mâinilor
plângându-mi peste față.




40. deasupra se arcuiau bolți de vișini
în trupuri de cocori ascunde-te și râzi
în alte cuvinte focul care mă
topește într-un veșmânt mort și
colecționând obsesii, halucinații
coșmaruri, peste tine va trece roata
zimțată a timpului. glezna
înnuferindu-se pătrunsă de
dulceața bălților. într-o secundă
a durerii și a pierderii răsăream
din linia de tuș a obrazului
tău târziu în cenușa frunzelor de arțar
și într-o mare amară în prag de stâncă
lovit cu nechemări.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!