poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-01-17 | |
actul întâi regizat pe un curcubeu sau pe o corabie
care de-abia acum își începe unduirea pe mare decor albastru creionat în plajă de umbre și pescăruși speriați de ploaie încrustez lilieci în glasul tău rebel de femeie rătăcit într-un castel de oase... doar tu o liniște gravată în scoici fărămițate de vreme relicvă cristalină de orgoliu și frică răsărit fără timp am fost un val pe urma gândului tău iar răsăritul avea ochii tăi încleștați în visare zburam ca un copil pietrificat în inimă de teamă în actul doi curcubeul meu este învăluit în ceață corabia plutește către un nicăieri un nimic pe care îl vroiam nimic-ul artei inocența ta sălbatecă de vioară surâde divinității ironice un mixaj de culori între o plajă tăcută și un val pe moarte ochii îți sunt apus de tăcere prins într-o aluniță pe sân iar eu un vals de o mie de vieți târât printre șoapte de vulturi... îmi car ruina ca un beduin plin de miraje rumeg smoală pe o stâncă într-un colț de pădure zgribulit de rouă umbra ta e o răscruce de nașteri... sufletu-ți în zborul spre eternizare a poposit în inima mea și ne-am descompus într-un crepuscul ce se pregătește de mumificare în actul trei se pregătește evadarea spre nicăieri incursiune într-un ieri ce trebuia să fie un mâine am reinvetat istoria și mi-am început viața cu bătrânețea ca să pot muri tânăr gângurind cuvinte înțelese doar de mine am crescut mic iar floarea născută de ziua mea a primit nume un fluture cu petale prăfuite de vreme... îmbujorată a zâmbit: „am vis de copil” pasul firav prinde contur în acest univers reversibil în care plămădisem timp cu pasiune și inocență cu desfrâu: ”am învățat să ascult lacrimi de îngeri chinuiți de lumesc și roua acelor de brazi pietrele creuzetelor de pluș cântă adio izvoarele nopților se zbat să-mi potolească setea de nimic” bună dimineața copil cu o mie de gânduri azi îngerii fredonează în tic-tac-uri de vânt bună dimineața copil roua pe fruntea-ți curată silabisește plecarea... un poet anonim se învelește în rouă eternizându-și iubita în versurile sale
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate