Vastul necuprins al cuprinsului,
Tempesta crugului stelar,
O poezie sălbatică a întinsului,
În lanul imberg de grâu milenar.

Vâlcedului astru spoit cu frumos,
Îi pică brațul amorțit pe pământ,
Ciobul sfarog de verde și os,
Lăcrimat de sihaștri cu mirul cel sfânt.

Cascada utopiilor cernită pe ochiul claustral,
Rumoare siderală de intrinseci planete,
Racordează sufletul la ritmul final,
Prevestit sacadat prin burae de comete.