delir
e noapte

lângă ziduri groase
ascult fără să știu
un plânset
șoapte

cu chipul răvășit
de fum
de zid și plânset
printre picături de apă
căzute din nu știu care cer
zăresc ca printr-o țesătură
din trupuri de paianjeni
în fața mea un munte
și păsări mari de noapte
pe piscuri în spirală

strigătul lor de întuneric
de ploaie
și de șoapte
se amestecă cu plânsul
inimii mele
din spatele acelui zid
temnița mea

și fumul acela
din trupul meu se înalță
e tot mai dens
și tot mai risipit
în timp ce eu
sunt tot mai mult nimic
doar fum

și plouă