poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-01-13 | |
Port numai unelte ce măsoară distanțe.
Am un echer ce în cer poate s-arate Câte stele sunt depărtate sau apropiate De irisul tău în care lumina lor taie Între stropii ce cad noaptea prin ploaie. Sau am o riglă de cea mai mare precizie Cu a cărei măsuri fac cea mai clară incizie Între frunzele toamnei de iarnă ucise Și între cuvintele din călimară nescrise. Cu o lunetă pot privi în perete. Prin ea ultimul bob de nisip clar se vede. Este o cometă cu coadă interstelară Trecând peste o boltă imaginară. Am un stilou cu cerneală albastră. Lasă în urmă o dâră măiastră Ce timpul nu o poate distruge. Fluviu în infinit pare a curge. În perete-o pendulă măsoară și bate Timpul în clipe, uitarea în toate. Tăcută speranță, sublimă, firească... Þigancă ce fură și vrea să trăiască. Printre toate un pocal din care îmi sorb Plăcerea ce crește din întunericul orb. Un Graal ce îmi dă puteri nesfârșite... Săbii, platoșe, coifuri, săgeți otrăvite... Așadar, port numai unelte ce pot să creeze distanțe și-atâta tot.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate