Inima îmi e hoinară,
iubirea e absentă
în locul ei
parfumuri nedefinite,
esențe tropicale,
brize polare,
culorile se văd prin fum,
picturi abstracte,
contururile doar unde subterane.

Miraje peste tot
nisipul e fierbinte,
spulberat spre ape
ca să respire albastru
în simfonii demente.

Simțirile ființei mele
seisme inocente
ca picăturile de ploaie
căzute dintr-un cer de sticlă
cu nori stropiți la întâmplare.

Pentru puțină ordine în suflet
îmi dăruiesc o floare
și o carte veche
devenită fluorescentă
la căpătâiul patului meu plutitor.