Ce păcat... Cât de frumoasă ești...
Și cât de limitată de stările lumești...
Damnată să nu știi ce-i dincolo de ziduri,
O să rămâi o carne, cu pofte și cu riduri.

Și te-am iubit...
Până-n zenit
Și înapoi...

Rămâi o joacă tristă de tropote de cai
Ascunsă după zidul privirilor de scai
Eu nu te plâng cu lacrimi de sânge și noroi
Iubirea ce-i în mine ne-omoară pe-amândoi...

Și te-am ucis...
Și zacem
Goi...