Ca pe o lebada neagra am sfartecat ultimele modulari de orga ale beznei
Dar nu mai e lumina odata ce ochii s-au invesmantat in giulgiul purpuriu al coconului
Spre a se naste dinou metamorfozati pacat purificat de lacrimi si litanii de fluturi
Discern osatura spectrala a clarobscurului tablou de Caravaggio sau reverie
Copacii chirciti fetusi cu strigatul mut infierat pe buzele de consistenta moluscei
Florile sepulcrale cu petalele aidoma aripilor de molie si miros fetid
Pe altarul de aur blestemat conchistadorilor oferit sa curme carnagiul
Mitica fiinta vestala ce-n carne inca n-a simtit pulsand o alta carne se zbatea
De zece siluete doctori ai ciumei brutal inconjurata ce din grimoar citeau
Mastile cad ca sa se-nfrupte fiecare chip sunt eu aici in partea intunecata a mintii