Ajuns prea devreme am stat așteptându-te pe tine în marginea șoselei –
Până și mașinile vorbeau despre durerea sufletului meu,
Timpul trist mă privea și nu-nțelegea de ce e așa dragostea -
Iar dragostea mă vedea prea abătut și-ar fi vrut să nu existe!

Eu mă uitam pierdut în zare după tine,
Alergam ochii peste dealuri sperând că te revăd mai repede,
Sufletul în așteptarea ta tremura parcă de frig –
Dar în adâncul inimii știam că este vorba doar de trac.

Am colindat toate văile cu privirea, toate mașinile mă priveau râzând,
Eu tremuram de dorul tău, doream nespus de mult o revedere,
Doream un chip drag mie să-l revăd, să pot să mai trăiesc zâmbind,
S-ajung să dăruiesc iubire – iubirea ce de-atâta timp aștepta liberare!

....................................................

Și-am așteptat cu drag, tu-ai revenit zâmbind,
M-ai ajutat să mă ridic și să fiu iar fericit,
Să iți zâmbesc, să plâng, să pot să iți vorbesc,
M-ai ajutat enorm – și am simțit că sunt din nou iubit!

Apoi iar ai plecat – în depărtare te-ai pierdut,
Eu am rămas pustiit de timp, de vreme și durere,
Am pierdut din nou acel chip ce-am tot iubit,
Acea privire sfântă ce încă-mi pare-a fi fericire!!!

......................................................

Și-acum aștept, cu drag, să iți revăd surâsul,
Să simt din nou cum tu respiri în brațele-mi,
S-aud cum sufletu-ți se zbate lâng-al meu trup,
Să vreau, să pot, să te sărut cu drag!!!