poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-12-26 | |
azi m-am angajat pe șantier fac un port
am proiectat o cadă în mijlocul unui vârtej cu groapă în ea voi scufunda o arcă din joacă voi fluiera și voi contempla din mers buricul de trei sute de wați al cerului o voi scutura în spume printre rățuște de plastic până cocoașa cămilei se va nărui ca o cisternă de apă grea până se va desprinde laba ultimului elefant de punte până ultimului copan de porumbel cu vrej în cioc îi va fi fost suptă ultima fărâmă de măduvă intră și tu intră îmbrăcat cu tot cu lance și frunză și coif hai să ne bălăcim ca unu printre speciile astea să vâslim să alunecăm prin tunelul marianei în cada noastră de fontă perechi unice rare sirene mute giganți eunuci * femei vârstnice cumsecade chipul cuprins în mâini degetele alergând printre coaste fluide vezi războiul civil viața celei de-a treia persoane a treia situație a treia brichetă pocnind a 300-a venă mirosind a vreme mucegăită închide imaginea nu-pot-nu-pot nu mă pot deconecta de la întâmplările fiecărei seri întâmplătoare zăresc trupurile lichide ale femeilor le zăresc întinzâdu-se în odăi nelocuite * în cealaltă cabină se va potopi mustul vinul otețul va sparge ușa fereastra va inunda ungherele după ce vom pune la uscat fotografii fosile vom sparge cu un ciocănel de judecător geamul insectarului și vom diseca aripa de flutur nici un sânge nu va curge sau nu se va vedea ea va jeli stânga lui el va coborî în cală și va cânta florile dalbe florile dalbe sunt ciung oameni buni nu mă mai priponiți pe lampă acum sunt comis armurier voiajor de apă mare cumpără acest bisturiu curat iar tu nu mai jeli pentru ras tuns frezat * deja ți-ai văzut viața și presiunea te atenționează bătându-te pe umeri declanșează calea întoarsă a crescendo-ului mâini legate un acord de chitară izbindu-ți tâmplele te mătura liniștea încet te scurgi de pe scenă și tragi perdeaua la duș încet crimele prind contur încet președinții împușcați în mașini opresc o iau pe scări ajung la tine bat pasul în singura remușcare gata să mă aspire acolo-năuntrul ei în adâncul intenției minuscule în punctul central al cărnii zvâcninde de unde femeii nu-i mai curge părul nu i se mai împrăștie hainele și nimic altceva nu e nici o barcă de salvare trag perdeaua pun capac golului apuc singura frică rămasă * de fier nu cumperi deschid altă valiză o carte dintr-un vraf ordonat nu vrei uite dau o perucă pe o fisă de ruletă o voi arunca în fiord exact în dimineața de sfântul valentin primesc un butoi cu pulbere pe o margaretă fără petale pentru care să-ți vinzi sufletul adjudecat dau una din viețile mele scurt pe doi pe un călcâi sănătos îl am pe cel pornit la război nechezat înghiîit rănit m-ai ghicit răstorn un pahar în cinstea ta * un fulger un tunet o noapte în care nu vezi nici o depărtare dar orice fulger orice fulger și o vorbă se scurge ca ultima neputință duhnindă ca orice ultim act înaintea războiului bifezi neputințele pur și simplu faci câteva însemnări și crezi că vuietul bombardierelor se apropie gândești orice cuvânt mizezi totul pe el îți pui sufletul pentru ultima oară în bătaia puștii dar glonțul nu se va înfinge atât de ușor scurt-circuitând firul vieții salvarea ți se amână sentința îți este refuzată și mâinile tot legate le vei purta * șed lângă calea ferată și trenul trece e noapte aștept o fereastră luminată să mă uimească șed aștept în compartimente se doarme iar o catastrofă feroviară măcar o lumină să mă fulgere să mă ia curentul vagoanelor de rapid să mă asurzească tampoanele să se lovească unele de altele chiar în dreptul meu lumină întuneric lumină întuneric lumină întuneric aș arunca o sticlă goală de brifcor în geam așa ar vedea și ei că șed lângă calea ferată și trenul trece e dimineață * și tot după câteva secunde corpul tresare de la pocnetul boabelor de cafea între dinți de la scrâșnetul șinelor de tren despărțite ca o coloană vertebrală și suntem goi baby ca o sticlă de vin aruncată departe de casă și tot câte patru plămâni și tot câte doi nuferi în ei surâzând ironici și impertinenți: nu mai dormi lângă șerpi, baby noi suntem un oxymoron împreună putem înghiți sticlă cum mănâncă alții bomboane de mentă |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate