ochiul se zbătea în sevraj
la mijlocul distanței
dintre un creier prăjit
și o inimă înghețată
sleit de puteri derula
tot ce focalizase
înca de la începutul
existenței sale

...............

își reamintea imaginea
unei femei...care îl adormea
pe posesorul respectivului obosit ochi...
flash...bliț..tatăl acestuia,îmbătrănit de timp
flash...bliț...o mână ridicată asupra sa..
simțise și el durerea loviturii
bliț din nou,soare...flash...întuneric
peste acestea își face apariția
imaginea acelui sentiment
care nu se poate vedea - durerea-
el...ochiul putea să o vadă
văzuse mult mai multă decât putea
să îndure un biet ochi

.......................

acum după toate acestea
nu își mai dorea decât ca...
pleoapa...acea cortină
care atâta timp îi fusese alături
să se aștearna peste el
să îl acopere
și astfel îmbrățișați
să sfârșească amândoi