În Apuseni există o Poiană!
Þăranii o numeau Poiana Morții!
Cosașii o cunosc, cosesc cu teamă!
Aici sunt vipere care-și arată colții!

Când vin turiștii, cu rucsacuri grele,
Cu-adidași încălțați, sub glezne goale,
Îi cheamă zmeura făcând cu ochiul...
Cu fața-nmiresmată, să-i omoare!

Mi-a povestit o babă, cum odată
S-a-ntors în sat, un grup cu multe fete...
O fată, culegând prea aplecată,
A fost mușcată, chiar lângă ureche!

-Ea n-a murit! așa îmi zise baba
Copilele? atâta de drăguțe!
-Nu mai vreau zmeură! mănânce-o naiba!
Mai bine, din pășune, strâng frăguțe!

-La Dispensar era un doctor mare!
A supt venin din ea o zi întreagă!
Acuma n-avem nici un doctor, dragă!
Io pot muri, la brațul dumnitale!

Să nu te duci! să nu te bată gândul
Să faci prostia și să calci vreun șarpe!
Să mori la vârsta mea, cum ți-o fi rândul!
Ascultă-mă!... și du-te mai departe!

Am ascultat și mi-am văzut de treabă,
Lăsând prin munți, să-și bată coasa, moții!
În Apuseni există o Poiană
Cosașii îi mai spun: Poiana Morții!