poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-12-19 | |
Ai observat? Chiar fructul cel mai dulce se acrește și se-mpute
când timpul gheara asupră-i și-o asmute... Azi splendidele noastre trupuri de demult se apleacă tot mai mult înspre pământ, iubirea de odinioară ne apasă ca o boală și încet, încet, uitarea în plasa ei ne țese... Ne-om duce în singurătatea din care nimeni nu mai iese? Din anii care-au fost, rămân numai cuvinte crestate pe hârtie sau în minte. Avem noroc, de n-ar fi aceste poezii nici n-aș mai ști, nici n-ai mai ști, de-a fost ori nu adevărat ce s-a întâmplat, cum s-a întâmplat. E toamnă, în cer miroase a plecări, ne-om întâlni prin alte gări fixate-n depărtate galaxii? Și eu atom, și tu atom, ne-om mai iubi? Ne-om mai iubi? Tu știi că-mi place să călătoresc, deci nu mi-e frică, și în galop ceresc voi izbucni când va sosi momentul. „Sunt fericit că plec!” voi scrie-n testamentul pe care am să-l las în cinstea ta, femeia pe care, cândva, am iubit-o cu ură și disperare, deci cu iubirea cea mai mare din câte-au existat vreodată. Când am să plec, vei fi mai ușurată dar mult mai tristă în același timp. Ai să mă cauți curând în ultimu-anotimp... Și-am să te aștept, promit, în alte sfere, ca să te trec pe brațe pragul noii ere.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate