Undeva...într-o Galerie
De Pictură, pe-un perete,
Un tablou cu-Adam și Eva
Uimea, mulți băieți și fete!

N-amintesc aici ce pictor
Îl pictase, ce lucrări
Mai erau expuse-acolo!
Nici de prețuri sau vânzări!

Mulți elevi!...aceeași Școală!
Și o clasăă!...fenomen!
Un cadou cu scop de studiu
De la Doamna de Desen!

Au intrat în Galerie
În coloană, câte doi,
Și priveau râzând cu ochii
La Adam și Eva... goi!

Un puști spuse-așa, mai tare:
-Cine știe, dintre voi?
Cine poate să explice,
De ce neam 'or fi cei doi?

Un coleg vorbi în șoaptă
Când intră în jocul lui...
-Stai un pic, să plece proafa!
Și-i răspunse puștiului:

Blondule!...privesc cu mintea
Și eu cred că sunt englezi!
Dezbrăcați ei par la față
Și la frunze... tare verzi!

De-i privești de la distanță
Sunt prea sobrii!...serios!
Eu, așa, cunosc englezul:
Tip extrem de riguros!

-Nu se poate! spuse altul
Nu se poate! sunt francezi!...
Ochii?... plini de bucurie!
Imposibil să nu vezi!

Pe francezii-n pielea goală
După ochi îi cam citești!...
Au ochi mândri de plăcere!
Ochii lor?!...cei mai lumești!

-Măi, ce șmecheri! zise unul,
De făcu, să râdă toți...
Ãștia-s nemți, că numai nemții
Umblă fără de chiloți!

În discuții intră fata,
Cu o fustă roză, șic!
-V-am tot ascultat prostia
Și n-am comentat nimic!

De nu vă conving îndată
Că aceștia sunt români,
Jur că vin mâine la școală
Dezbrăcată!...și în mâini!

Hai, să judecăm o clipă!...
Struților cu capu'-n prund!
Mercedesul...vila...banii...
Þoalele...unde le sunt?

N-au pe trupul lor o haină!
N-au o casă!...doar un măr!
Au mușcat din măr cu schimbul!...
Obsedați de adevăr!

Stau pe brânci și meditează
Și mai cred c-acesta-i trai!
Doar românii sunt asemeni!...
Ei... săraci!...se cred în Rai!

-Mamăă!...ce marfă-i tipa!
Spuse-un puști mai gras,roșcat...
Să iau mâine trei la teză!
M-a convins!...eu am plecat!

Și brusc, chicotind, cu toții
Merg doi metri mai încolo,
Ca să râdă și mai bine
De- un tablou cu Marco Polo...