poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-12-12 | |
nu mai aștept ziua mea. mă gândesc totuși să-mi scriu un poem
pe care să-l țin minte când aștept. toate așteptările sunt penibile. mă mut de pe un picior pe altul număr bucățile de gresie din podea îmi răsfir degetele părul apoi părul cu degetele între timp nu se întâmplă nimic până când copilul prietenului nostru se sperie când îl aplaudăm se sperie cumplit când plouă când e prea zi sau prea noapte toată ziua Jim cântă prin curte noaptea pleacă și se ghemuiește în pielea lui goală apoi cântă iarăși limpede și înalt ca dintr-o catedrală. de atunci Jim nici nu mai așteaptă ziua oricum întunericul îl pândește de foarte aproape. Jim are deja în el toată muzica și toată iubirea toate acestea numai așa cineva i-a dat o cheie. el a deschis și a intrat. acolo erau numai sunete rotunde ca niște baloane colorate pe care să le poată număra fiul său. în fiecare seară fiul său îi dă de înțeles că se mai pierde o stea din camera sa de așteptare. toate așteptările sunt penibile. trebuie să numeri în gând. Jim nu mai așteaptă. el culege la întâmplare sunete dintre umbrele fiului său.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate