Iubitule,miroase a noapte cu șoapte și umbre,
Privirea flămândă se pierde
În gustul de smoală al tăciunilor aprinși,
În timp ce plămânul se hrănește cu iluzia toxinelor
Care i-au alinat oxigenul inspirat
Din zdrențele unor gânduri mai vechi.

Ea singură,inima,privește spectacolul
Care i-a inundat cu fum doua atrii
Și un ventricul.