poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-12-05 | |
Nu plângeți oameni buni din țară!
Nici milă nu vreau să vă fie. Moș Nicolae-mi dă diseară Cadou, o magică cutie. Ea îmi va fi de-acum palatul Ascuns după un gard, pe stradă. Poate așa plătesc păcatul, Celor ce nu au ochi să vadă. Nu suntem mulți, câteva sute, Ascunși în tainice unghere. Și nu vrem vrute și nevrute, Nici nu furăm din etajere. Cerșim doar stropul de căldură, În iarna asta friguroasă. Și nici nu vă privim cu ură, Că vă adastă Moșu`n casă. Ne aciuăm printre cartoane Și ne-ncălzim privind ferești De case-n care nu e foame Și-n care prunci ascult povești. Despre frumos și bogăție. Și moși ce-s darnici, peste poate. Noi lăcrimăm în sărăcie Și-apoi dormim pe săturate. Printre culcușuri din cutii Ce și-au sfârșit aseară rostul, Golite fiind de jucării, Pe care vi le-aduse Moșul. E cald în casa mea cea nouă Acum! La ceasuri reci din noapte, Sunt fericit fiindcă nu plouă Și-nalț o rugă printre șoapte.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate