E vremea zâmbetelor triste,
E vremea când ar trebui să râd,
Totuși gândurile-mi sunt închise,
Pentru tine în ascuns eu plâng.

Aproape ești, atât de departe,
Nu pot în brațe să te strâng,
Sunt trist suspin în noapte
Mi-e dor și de aceea plâng.

Zâmbesc, zâmbetul meu e moarte
Ce s-a-ntâmplat e-un gând.
Pe buze sunt doar șoapte,
Poza ta... lacrimi pe ea curgând.

E vremea nopților de șoapte,
E vremea nopților fierbinți ce curg
Spre toate visele... și poate...
Lacrimi nu o să mai am în gând.

Sper să nu devin un toate,
În fiecare seară când după tine plâng,
Am suferit destul... dar poate...
Nu am plâns îndeajuns în cânt.

Vremea trece, toate se duc în noapte,
Plânsul și gândul se duc pe rând,
Vor rămâne în urmă doar șoapte,
Pe care le-am spus și le-am simțit plângând.